Întrucât s-a adus ca şi un contra argument la un articol al meu ideea că superioritatea bărbatului asupra femeii se bazează pe ordinea creaţiei, mă simt dator să răspund la aceasta. Se pare că în cartea Geneza a Bibliei scrie că mai întâi a fost creat bărbatul şi după aceea femeia şi din acest motiv bărbatul ar avea întâietate, faţă de femeie.

21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.

Gen 15.12; 1Sam 26.12;

 22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.

Prov 18.22; Evr 13.4;

 23 Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.”

Gen 29.14; Jud 9.2; 2Sam 5.1; 2Sam 19.13; Efes 5.30; 1Cor 11.8;

 24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.

Gen 31.15; Ps 45.10; Mat 19.5; Marc 10.7; 1Cor 6.16; Efes 5.31;

Epistola 1 Timotei, atribuită lui Pavel foloseşte această relatare pentru a stabili o relaţie ierarhică între bărbat şi femeie, mai întâi bărbatul şi apoi femeia.

11 Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.

 12 Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.

1Cor 14.34; Efes 5.24;

 13 Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva.

Gen 1.27; Gen 2.18-22; 1Cor 11.8-9;

 14 Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.

Gen 3.6; 2Cor 11.3;

 15 Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie. ( 1 Timotei 2; 11-15)

Cu toate acestea interpretarea dată în 1 Timotei, temei din Ganeza, nu este una corectă, din mai multe motive. Chiar dacă bărbatul a fost întocmit primul, totuşi după ce acesta se căsătoreşte devine un singur trup cu femeia, o unitate şi nu două fiinţe sau două trupuri în relaţie ierarhică, adică bărbatul în trup nu este mai presus decât femeia în trup. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.” (Geneza 2; 24) Pe de altă parte, într-un alt text din Geneza, ni se relatează că bărbatul şi femeia au fost făcuţi împreună şi au oglindit împreună chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

26 „Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”

Gen 5.1; Gen 9.6; Ps 100.3; Ecl 7.29; Fapt 17.26-29; 1Cor 11.7; Efes 4.24; Col 3.10; Iac 3.9; Gen 9.2; Ps 8.6;

 27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.

1Cor 11.7; Gen 5.2; Mal 2.15; Mat 19.4; Marc 10.6;

28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” (Geneza 1; 26-28)

Prin urmare, în acest text, cel de mai sus, nu ni se spune că „om” este doar bărbatul, ci că împreună, în acelaşi timp, „om” este şi bărbatul şi femeia. Nu ni se spune că femeia ar avea un statut specific, adică este doar luată din om şi de aceea ar fi secundară lui.  În textul din Geneza 1; 26-28, ni se spune că Dumnezeu a făcut împreună pe bărbat şi pe femeie şi că împreună ei constituie ceea ce noi numim „om” şi că amândoi, deci atât bărbatul cât şi femeia, în egală măsură, au reflectat chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. În Geneza cap. 2 se stabileşte altă ordine decât în cap. 1, adică întâi a fost făcut bărbatul şi după aceea femeia, dar aceasta nu înseamnă nicidecum o ordine de importanţă sau de prioritate, atâta vreme cât, după căsătorie cei doi devin un singur trup şi nu două. „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Geneza 2; 7) şi „Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.” (Geneza 2; 23)

Consider că în epistola 1 Timotei, atribuită lui Pavel, dar în realitate scrisă de un colaborator al său, sub pseudonim, aşa cum au stabilit şi cei mai importanţi cercetători ai N.T., interpretarea textului din Geneza în care se aruncă toată vina căderii în păcat asupra femeii, ca şi cum bărbatul nu ar fi avut nici o vină, este tendenţioasă şi eronată. De ce? Deoarece în realitate Dumnezeu i-a considerat vinovaţi pe amândoi, în egală măsură şi nu a primit scuza ispitirii, nici pentru bărbat şi nici pentru femeie. Femeia s-a scuzat că şarpele a ispitit-o şi bărbatul s-a scuzat că a fost ispitit de femeie. Cu toate acestea Dumnezeu i-a pedepsit pe toţi trei, în egală măsură, chiar dacă cu pedepse diferite. Chiar dacă pedepsele femeii şi ale bărbatului nu au fost aceleaşi, aceasta nu înseamnă că femeia a fost pedepsită mai aspru decât bărbatul. Nu se poate spune că femeia a fost mai vinovată decât bărbatul deoarece bărbatul a primit porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din pomul oprit şi de asemenea tot el a fost acela care nu a ascultat de porunca dată lui personal de către Dumnezeu, ci a ascultat mai mult de femeie decât de Dumnezeu. A găsi femeia ca fiind singura responsabilă sau cea mai vinovată de neascultarea faţă de Dumnezeu este o mare nedreptate, care din păcate se face şi astăzi femeilor, deoarece au fost reduse la tăcere, în adunările creştine. De altfel şarpele a fost şi el pedepsit.

15 Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

Gen 2.8;

 16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;

17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Gen 2.9; Gen 3.1-17; Gen 3.3-19; Rom 6.23; 1Cor 15.56; Iac 1.15; 1Ioan 5.16; (Geneza 2; 15-17)

 12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”

Gen 2.18; Iov 31.33; Prov 28.13;

 13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”

Gen 3.4; 2Cor 11.3; 1Tim 2.14;

 14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.

Isa 65.25; Mic 7.17;

 15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Mat 3.7; Mat 13.38; Mat 23.33; Ioan 8.44; Fapt 13.10; 1Ioan 3.8; Ps 132.11; Isa 7.14; Mic 5.3; Mat 1.23-25; Luc 1.31-35; Gal 4.4; Rom 16.20; Col 2.15; Evr 1.14; 1Ioan 5.5; Apo 12.7-17; Ps 48.6; Isa 13.8; Isa 21.3; Ioan 16.21; 1Tim 2.15; ]

 16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

Gen 4.7; 1Cor 11.3; 1Cor 14.34; Efes 5.22-24; 1Tim 2.21-22; Tit 2.5; 1Pet 3.1-6; 1Sam 15.13;

 17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;

Gen 3.6; Ecl 1.2-3; Isa 24.5-6; Rom 8.20; Iov 5.7; Ecl 2.23; Iov 31.40;

 18 spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.

Ps 104.14; Ecl 1.13; 2Tes 3.10;

 19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

Gen 2.7; Iov 21.26; Iov 34.15; Ps 104.29; Ecl 3.20; Ecl 12.7; Rom 5.12; Evr 9.27; Gen 3.5; Isa 19.12; Isa 47.12-13; Ier 22.23; (Geneza 3; 12-19)

 De unde aberaţia că femeia a fost mai vinovată decât bărbatul şi că din acest motiv femeia trebuie să tacă în adunările creştine?  Această interpretare greşită a textelor din cartea Geneza este chiar contrară Bibliei. Chiar dacă au fost pedepsiţi cu pedepse diferite cele trei personaje au fost toate expuse unor pedepse de o gravitate comparabilă. Nu a fost pedepsit unul mai aspru decât celălalt, ci asprimea a fost egală. Prin urmare, cu toate că epistola atribuită lui Pavel 1 Timotei o găseşte vinovată doar pe femeie, „Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.” (1 Timotei 2; 14)  Ce înseamnă această absurditate? Cum adică Adam nu a fost amăgit, dacă cartea Geneza ne spune că a fost amăgit de femeie, care l-a rândul ei a fost amăgită de şarpe? Dumnezeu a spus altfel şi anume că bărbatul a fost şi el vinovat, deoarece a ascultat de femeie şi nu de Dumnezeu. „Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;” (Geneza 3; 17) În consecinţă bărbatul a avut propria lui vină nu a fost doar indirect afectat de vinovăţia femeii. A susţine contrariul est o învăţătură eronată şi nedreaptă, care contrazice afirmaţiile lui Dumnezeu, din Geneza. Aşa cum am precizat deja, în fond bărbatul a primit direct porunca lui Dumnezeu şi nu femeia şi nu există nici un motiv de a privi femeia mai vinovată decât bărbatul. „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; 17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (Geneza 2; 16-17)

Mai mult decât atât ordinea creaţiei a fost schimbată prin crucea lui Isus (Iisus), adică cine crede în El este născut din nou şi devine o nouă creaţie. Adevărata creaţie a omului, adică cea spirituală este în Isus (Iisus) şi atât bărbatul cât şi femeia trebuie să fie supuşi acestei noi creaţii, sunt creaţi din nou, născuţi din nou, regeneraţii spiritual.

17 Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

Rom 8.9; Rom 16.7; Gal 6.15; Gal 5.6; Gal 6.15; Isa 43.18-19; Isa 65.17; Efes 2.15; Apoc 21.5; (2 Corinteni 5; 17)

  20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.

Rom 6.6; Gal 5.24; Gal 6.14; 2Cor 5.15; 1Tes 5.10; 1Pet 4.2; Gal 1.4; Efes 5.2; Tit 2.14;

Dacă crede cineva că Hristos trăieşte numai în bărbaţi şi nu trăieşte şi în femei, este problema lui sau a ei, dar Biblia nu ne spune aşa ceva. În concluzie, argumentele care vor să demonstreze că bărbatul are o poziţie de autoritate, în raport cu femeia, pe baza ordinii creaţiei, nu sunt valabile, cu atât mai mult cu cât în Hristos, bărbatul şi femeia sunt făpturi noi, adică creaţii noi.

Vă invit să vizitaţi http://www.youtube.com/watch?v=h4RZlV_98AA